Situatia din Rosia Montana

http://www.youtube.com/watch?v=anmmpAhD3Ig
       In cadrul orei de T.I.C , domnul profesor ne-a solicitat sa vizionam acest cutremurator film despre Rosia Montana. El a dorit sa ne puna fata in fata si  cu situatii mai deosebite si importante in acelasi timp , astfel incat sa puteam acorda o importanta majora lucrurilor pe care le spunem atunci cand ne exprimam opinia intr-o astfel de situatie.
     Consider ca dezvoltarea proiectului Rosia Montana ar putea reduce din Romania:criza  economica, lipsa locurilor de munca , saracia si nu in ultimul rand ar da  o putere mai mare  statului din punct de vedere economic.Totusi balanta   inclina mai mult spre partea negativa ;tot ce inseamna fauna ,vegetatie v-a disparea,iar localnicilor din acele locuri le-ar fi afectata sanatatea din cauza cantitatii mari de cianura.
      Chiar daca aurul intr-o oarecare masura inseamna bogatie,Romania ar putea fi invadata de straini si astfel o mare parte din aur ar putea ajunge in strainatate.
        In concluzie , nu intotdeanuna trebuie sa ne gandin la partile bune si la statutul nostru si al tarii noastre , dar mai ales la ce consecinte atrag toate aceste lucruri.

Tradiţii de Crăciun şi Anul Nou

Franţa napoleoniană

"Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi" de CAMIL PETRESCU - rezumat

Camil Petrescu

   
                    Începutul romanului îl prezintă pe Ştefan Ghiorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspăt sublocotenent reservist in primăvara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea Dambovicioarei. Romanul începe printr-o discuţie de la popota, când Ghiorghidiu aduce în prezent (timpul subiectiv) experienţa erotică, pe care o notează in jurnalul de campanie: “Eram insurat de doi ani şi jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala”. Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Moartea unui unchi de-a lui Ghiorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capata pentru Ela importanta primordiala
            Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi cunosc ”un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei”, domnul G. Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se staduia sa se afla mereu alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela.
            Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrate d doua saptamani, nu-s gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca “niciodata femeia asta nu ma iubise” si-i cere sa divorteze.
Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Ghiorghidiu, fiind concentrate in armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta “venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant”. Planuieste sa-I omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment.
           Cartea a doua incepe cu capitolul “Intaia noapte de razboi”, care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati.
Deprinderea eroului din drama tortuara a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Ghiorghidui participa efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare.
          Pe front Stefan Ggiorghidiu este ranit. Se intoarace in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu luciditate, ca oricand ar fi putut “gasi alta la fel”. Ii daruieste casele de la Constanta, bani, “absolut tot ce era in casa, de la obiecte de prêt la carti […] Adica tot trecutul”, ramanand singur.

                                                                                      

"Povestea lui Harap-Alb" de Ion CREANGĂ - rezumat

Ion Creanga

                 Doi fraţi Verde-Impărat şi Craiul au trăit de multă vreme la cele două capete ale lumii, fără să se vadă. Primul ajungând la bătrâneţe fără a avea descendenţi de gen masculin îi scrie fratelui său cerându-i să-i trimeată pe unul dintre cei trei feciori, ca să fie urmaşul lui la tron.

Cei doi fii mai mari ai Craiului pleacă,dar de fiecare dată tatăl se imbracă în piele de urs şi îi asteaptă sub un pod. La vederea ursului amăndoi se întorc, pe rând, acasă.

Într-una din zile, mezinul se-ntâlneşte, în grădină, cu o bătrână care cerşea. Fiul Craiului  îi dă bani, iar Sfânta Duminică il sfătuieşte să plece el la curtea lui Verde-Impărat, însă numai după ce-i va cere tatălui său calul şi armele pe care le-a avut în tinereţe.

Mezinul îşi alege calul supunându-l la proba jăratecului, curăţă de rugină armele tatălui său şi se pregăteşte de plecare, sfătuit fiind de tatăl său să se ferească de de omul roş, dar mai ales de spân.

În pădure fiul de crai se întâlneşte, de trei ori, cu Spânul care se oferă să-i fie slugă. A treia oară tânărul acceptă oferta, iar Spânul îl invită să coboare într-o fântână pentru a se răcori. Însă imediat trânteşte capacul şi-l obligă pe captiv să accepte inversarea rolurilor, astfel Harap-Alb devine sluga Spânului.

Harap-Alb este supus la trei probe: să aducă sălăţile din Grădina Ursului, apoi pielea bătută cu pietre preţioase a Cerbului fermecat şi să o aducă pe fata Impăratului Roşu.

Pentru a trece ultima încercare, Harap-Alb se-ntovărăşeşte cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă si Păsări-Lăti-Lungilă. Împreună trec prin mai multe încercări: a focului, apei şi a recunoaşterii fetei de impărat.

          Fata divulagă secretul lui Harap-Alb si acesta este omorât de Spân, dar fiind stropit cu apa vie si moartă invie.

Spânul este omorât de calul năzdrăvan, iar Harap-Alb se căsătoreşte cu fata Împăratului Roş.

"SĂRMANUL DIONIS" de Mihai EMINESCU - rezumat

                     Nuvela începe cu o mediataţie a autorului. Acesta susţine că trecutul, prezentul si viitorul sunt prezente numai în sufletul oamenilor. El susţine si ideia reîncarnării.
            După scurta introducere făcută de autor începe nuvela cu adevarat.Este prezentată o seară mohorâtă în care ploua si fulgera. Pe drumul satului ne este prezentat un trecator udat de ploaie. Acesta intra într-o cârciumă pentru a astepta pâna se linişteşte ploaia. Acest trecător este Dionis. El este un copil orfan.
           Când s-a oprit ploaia Dionis plecă de la cârciumă spre casă. Casa era înconjurată de ierburi si pereţii de abia se mai ţineau. În interior era o masa plină cu carti, un pat de scânduri acoperit cu paie iar pe perete era un tablou al tatălui său. Autorul face o comparaţie intre Dionis şi chipul tatălui deducând o foarte mare asemănare.
            Odata aşezat la masă Dionis începe a visa detaşându-se de lumea reală. În primul său vis visează că în castelul de lângă casa sa aude pe cineva cântând la pian. El este atras de acest sunet însa visul se spulberă şi Dionis se trezeşte.
           După ce deschide o carte acesta începe a visa. De data aceasta este Dan, un călugăr. Dan se vede pe un câmp citind o carte. După un timp acesta se scoală îndreptându-se spre maestrul Ruben. Maestrul Ruben îi spune că este adevarată teoria egipteană a trecerii sufletului prin mai multe trupuri. El îi dezvăluie lui Dan secretul cărţii. Astfel Dan trebuie să citească pagina a şaptea unde sunt toate cele necesare pentru a intra in eternitate. Când vru să plece de la Ruben, Dan observă că acesta se transformă într-o fiinţa demonică. Apare şi Satan bucuros că a reuşit să-l prindă în sfârşit şi pe Ruben.
          Dintr-o dată locul acţiunii se schimbă în casa lui Dan(Dionis). Aici Dan vorbeşte cu umbra sa. Aceasta a fost martora tuturor trupurilor în care a fost sufletul lui Dan. Umbra îi spune că atunci când s-a întrupat în Dan el a băut din apa Lethei care l-a facut să uite totul. Tot umbra îi propune desprinderea sufeltului lui Dan pentru ca acesta să ajungă nemuritor iar umbra sa îi va ţine locul. Umbra se angajează să noteze toate evenimentele care se petrec cât a fost plecat. Aceasta îl avertizează că o secundă în eternitate înseamnă mii de ani pe pamânt.
         Dan acceptă şi ajunge să se vadă departâdu-se de propriul corp si îndreptându-se spre cer. Totuşi el se întoarce pentru a o lua si pe Maria. După ce aceasta acceptă cei doi se îndreaptă spre lună. Aici sunt înconjuraţi de îngeri care le îndeplinesc gândurile. Totuşi ei observă o poartă mare care nu se poate deschide şi după care presupun ei că se afla Dumnezeu. Încercând a-i întreba pe îngeri,aceştia nu răspund ci doar zâmbesc. Acest lucru îl face să creadă pe Dan că el este Dumnezeu. El nu apucă să rostească tot numele că o mulţime de fulger îl prigonesc din eternitate.
           Locul acţiunii se schimbă încă odată. De data aceasta Dan este întins pe podea si nişte medici îl examinează. Îl vede şi pe Ruben căruia îi spune despre notiţele făcute de umbra sa. Ruben găsi aceste foi într-un sertar. Dar deodata Dan observă că doctorii nu sunt pentru al vindeca ci doresc umbra sa întipărită pe perete. Dan trase concluzia că Ruben l-a vândut chinuitorului de suflete.
           Astfel se termină nuvela propriuzisă. La final intervine din nou autorul. Acesta întreabă cititorii dacă şi-au dat seama care este personajul imaginar Dan sau Dionis. În final Eminescu subliniază ideia vieţii ca teatrul.
Cu privire la trecerea sufletului de la un corp la altul Eminescu dă un citat din Théophille Gautier: “Îmi pare c-am trăit odata în Orient, si când în vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevaratele mele veşminte. Am fost întodeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.”

---

Scoala Normala "Vasile Lupu"

Şcoala Normală „V. Lupu” este cel mai vechi aşezământ de instruire a învăţătorilor din ţara noastră.

     Istoria şcolii începe încă din 1828, când la Trei Ierarhi se întemeiază două şcoli: una primară şi una normală de pregătire a învăţătorilor, care aveau să fie finanţate din averile lăsate de Vasile Lupu.      De la întemeierea sa în 1855 Şcoala Normală „Vasile Lupu” era adăpostită în chiliile mănăstirii Trei Ierarhi. Spaţiul fiind neîncăpător pentru o şcoală cu internat şi cu şcoală de aplicaţie s-a pus problema mutării într-un local mult mai mare situat mai departe de oraş aşa cum este firesc  pentru o şcoală de pregătire a educatorilor.                                              În 1886 Şcoala Normală îşi mută sediul în Copou. Întâmplarea face ca şi noul loc în care se va afla şcoala să aibă strânsă legătură cu voievodul Vasile Lupu, pe dealul Copoului, în apropiere de Biserica Sfântul Atanasie din vii, ctitorie din 1683 a lui Vasile Lupu. Din 1886 acest asezamant de instruire a invatatorilor nu si-a mai schimbat sediul ,deci si astazi Scoala Normala "Vasile Lupu" se afla in acelasi loc.

Ce ne ofera comunicarea web?

Comunicarea web ne ofera oportunitatea de a interactiona cu diferite persoane in scurt timp,indiferent de distanta.Comunicarea web se poate realiza pe facebook,yahoo messenger,hi5 sau twitter.